Autor: col.(r), conf.univ. dr.Anatol Munteanu, membru
AOȘR
Sublocotenentul Năstase Gheorghe
(1896-1985)
Istoric, geograf,
poet și deputat în Sfatul Țării
Gheorghe
Năstase s-a născut la 16 februarie 1896 în satul Hristici, județul Soroca,
Basarabia, într-o familie de țărani gospodari. A copilărit în locuri frumoase,
cu grădini și livezi. Și-a făcut studiile gimnaziale la Soroca, și nimeni
atunci nu a presupus că în băiețelul Gheorghe cu privirea dârză nevinovată de
la țară, se ascunde un mare patriot român, un viitor poet, profesor de istorie
și geografie. Mai târziu și-a continuat studiile într-o localitate plină de
istorie din sud-estul Basarabiei, numită Cetatea-Albă, iar de aici și-a
aprofundat studiile la Universitatea din Iași.
În 1915 este
înrolat în Armata rusă, trece o instruire bună la Școala Militară din Odesa și
trimis cu gradul de podporucic (sublocotenent) pe Frontul de Sud, românesc. Era
în toi Primul Război Mondial. În cadrul unui Regiment rus de infanterie
participă la luptele din Dobrogea împotriva armatelor unite
germano-bulgaro-otomană. În lupte a văzut moartea în ochi, s-a maturizat, s-a
format ca un militar desăvârșit și luptător.
În
1916-1917, sublocotenentul Năstase Gheorghe, împreună cu soldații basarabeni
participă la luptele de la Siret, unde Armata română se apără eroic de inamicul
german, care invadase România.
Pe frontul
românesc ia atitudine față de revoluția și de evenimentele de renaștere
națională, de dezrobire a basarabenilor de sub jugul țarismului rusesc. Urmând
Manifestul proclamat de revoluția rusă, că fiecare popor are dreptul de a-și
hotărâ singur soarta, sublocotenentul Gh.Năstase își caută camarazii de luptă,
își caută oamenii de idei, este inspirat de militarii patrioți: căpitanul
Catelli, sublocotenenții: Crihan, Murafa, Scobioală, se înscrie în Comitetul
Ostășesc Moldovenesc de la Iași, devine un propagandist înflăcărat. În ziarul
”Cuvânt moldovenesc” scrie: ”..să avem încredere în fruntașii noștri
ofițeri și politicieni, călăuziți de cele mai frumoase gânduri pentru popor și
fără teamă și șovăială să urmăm calea pe care ne-au arătat-o ei, povățuiți de cele mai curate cugetări și
dorinți, ... privind cu nădejde în viitor. Acesta ne prevestește o soartă
mândră și frumoasă.”
În decembrie
1917, s-au activizat la Chișinău organizațiile revoluționare bolșevice
”Front-otdel”, ”Rumcerod”, distruse la
Iași de către soldații moldoveni și cazacii generalului Șcerbaciov. Aceste și
alte organizații ”bolșevice” și ”esere” reprezentau interesele militarilor ruși
și ucraineni în Basarabia, toți aceștia erau retrași de pe frontul românesc și
a districtului militar Odesa. Erau subordonați și susținuți de Comitetul
Central revoluționar bolșevic de la Petrograd. Prin hotărârile adoptate de ei,
se prevedea desființarea Armatei Moldovenești, arestarea și executarea
deputaților Sfatului Țării, pedepsirea tuturor ofițerilor moldoveni și tragerea
la răspundere a nobilimii basarabene. În această perioadă, sublocotenentul Gh.
Năstase a ieșit în fața soldaților moldoveni a vorbit și i-a îndrumat să nu
susțină aceste organizații militare extremiste, a publicat un articol în
”Cuvântul moldovenesc” în care își exprima atitudinea fațâ de aceste elemente
anarhiste, a scris despre înstrăinarea unor compatrioți și soldați moldoveni de
propriul popor.
A participat
la Congresul Studențesc, care a avut loc la Chișinău la 20 mai 1917, unde a
luat cuvântul: ”Școala este cel dintâi
mijloc de regenerare a moldovenilor. Prin urmare, să se înceapă încă la 1
septembrie școli moldovenești în toate satele și să se întroducă în mod
îndatoritor (obligatoriu) alfabetul latinesc.”
La Congresul
învățătorilor, în ziua de 26 mai 1917, Gh. Năstase amintește, printre altele,
că în vederea școlarizării învățătorilor, în vederea trecerii la învățământul
cu predare în limba română, manualele
necesare s-au adus din România.
A promovat
valorile naționale în mediile militare și non-militare, prin acțiune directă și
scrierea de materiale ce propagau Unirea Basarabiei cu România. Și-a menținut
convingerile și pe timpul mandatului de deputat în Sfatul Țării, în cadrul
căruia a activat în calitate de secretar al Comisiei Agrare. A participat la
elaborarea Legii Agrare, considerând-o un prim pas al armonizării legislației
Basarabiei cu cea a Regatului Român.
Face parte
din Partidul Național Moldovenesc, fracția Blocul moldovenesc. A fost propus ca
deputat din partea ostașilor de pe Frontul românesc. Fiind deputat al Sfatului
Țării în ziua de 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România.
Orice român
trebuie să se bucure de acest fapt măreț, căci prin el s-a șters marea
nedreptate istorică, jertfa căreia au fost românii basarabeni, în anul 1812, au
suferit exploatarea și umilința, care a durat douî generații, circa 106 ani.
Calea urmată de Sfatul Țării este singura cale dreaptă, căci ea ne-a adus la
înfăptuirea unei părți a idealului național: ”Unirea neamului. Orice altă cale ar fi fost o cale greșită, și urmările
ei ar fi fost mult mai triste decât acele ale ”răpirii de la 1812”. Blestemați
de neam, de istorie și de urmași, ar fi fost acei nepricepuți care ar fi mers
pe altă cale. Judecata dreaptă și nepărtinitoare a istoriei îi va judeca aspru
pe cei, care sub cuvânt că ne doresc bine, ne îndreaptă pe alte căi”,-
spune în scrierile sale Gh. Năstase.
În
cuvântările sale patriotice sublocotenentul Gheorghe Năstase vorbea în fața
soldaților moldoveni: ”dezrobiți de sub
jugul țarismului rusesc, noi am ajuns a fi astăzi fii și cetățeni liberi ai
României libere. O nouă viață într-o țară unde noi suntem stăpâni pe soarta
noastră și pe viitorul nostru – aceasta ni se deschide de astăzi înainte.
Nemaiavând grijă de rușii, care voiau să ne stăpânească neamul, vom încorda
toate puterile noastre trupești pentru propășirea culturală și economică”.
Impresiile
sale de la această Conferință le-a publicat în 1920, în ”Arhiva pentru știința și
reforma socială”, întitulându-le ”Basarabia
la Conferința de pace.”
În 1919,
delegat la Conferința de pace de la Paris, avea misiunea să demonstreze
legalitatea Unirii Basarabiei cu România. Bun cunoscător al limbilor engleză și
franceză, împreună cu Ion Pelivan, Ion Codrenu și Serviu Cujbă, i-a convins pe
diplomații occidentali că doar în componența României, Basarabia are șanse de
supraviețuire. În timpul lucrărilor Conferinței, a fost secretarul delegației
Sfatului Țării, contribuind la redactarea Memoriului La quesion de la Besarabie, adresat Conferinței, în care aducea
dovezi referitor la legalitatea Actului Unirii și a Sfatului Țării.
Delegația
basarabeană a dus o propagandă energică printre diplomați, oameni politici și
marile cotidiene din Paris, prin documente-memorii și prin discuții (viu grai)
pentru a lămuri chestiunile și situația din Basarabia, a invaziei bolșevice și
a minorităților naționale, inclusiv a evreilor și a ucrainenilor. Majoritatea
factorilor politici și culturali, afară de delegația americană, care a ridicat
obiecții referitor la Unire, au privit cu simpatie propunerile noastre și au
spijinit, au aprobat legitimitatea Unirii Basarabiei cu România.
Ulterior
și-a publicat impresiile în studiul Basarabia
la Conferința de pace, în Arhiva
pentru știința și reforma socială, unde amintea și de necesitatea unor
cercetări istorice și geografice, care ar aduce în lumină realitățile
Basarabiei.
Din
articolul Despre moldovenii înstăriți,
semnat de Gheorghe Năstase în ziarul Cuvânt
moldovenesc, desprindem o rafală îndreptată spre cei care s-au mancurtizat
ori, dând de gustul mierii prin țări străine, au uitat demult patimita lor
patrie, Basarabia: ”... e mic numărul
patrioților noștri...
... mulți patrioți sunt departe de țară, soarta i-a
aruncat prin străinătate...
...Numărul fruntaților noștri ar trebui să fie mult mai
mare...
... Unde sunt acești oameni? De ce nu se aude glasul
lor? Ei tac, ei sunt nepăsători de
soarta neamului din care au ieșit, ei nu simt durerea și necazurile pe care
le-a îndurat și le îndură neamul nostru...
... numărul oamenilor luminați este atât de mic și
numărul nemernicilor este atât de mare...
... Astăzi a sunat ceasul, când acești fii rătăciți
trebuie să se întoarcă în sânul poporului moldovenesc și să-și puie toate
puterile pentru a-l ajuta să-și croiască altă soartă.”
În 1919 s-a
înscris la Secția de Istorie-Geografie din cadrul Universității din Iași, dar
din anul doi a fost încadrat asistent suplinitor la Catedra de Geografie. După
ce și-a susținut teza de licență, succesiv, la două specialități, a plecat la
Sorbona, să-și pregătească doctoratul în geografie.
În 1923
Gheorghe Năstase este licențiat în istorie, în 1924 este licențiat în
geografie. Având un talent înnăscut literar și științific scrie o lucrare de
mare valoare despre etnografia și
geografia Basarabiei. În 1925 devine conferențiar la catedra de
antropogeografie, iar din 1932 este
doctor în geografie, ulterior devenind șef al Catedrei de Geografie generală și
Geografie umană la Universitatea din Iași.
În 1925 se
căsătorește cu o tânără și frumoasă basarabeancă, Olga Vrabie, fiica
cunoscutului patriot român Gheorghe Vrabie, poeta l-a uimit prin sensibilitatea
versurilor și lucrărilor scrise. Armonioasa pereche, peste un an, pleacă la
Paris, unde Gheorghe urma să-și ia doctoratul. Dar pentru plăpânda basarabeancă
clima parisiană s-a dovedit a fi neprielnică, ea îmbolnăvindu-se de
tuberculoză. Au urmat ani de tratament prin pansionate și mânăstiri, dar, în
cele din urmă, inima curajoasei și chinuite-i poete a încetat să bată. Din
această căsătorie, Gheorghe Năstase a avut un băiețel pe nume Mitică, care a
devenit unul dintre cei mai mari
specialiști români în bizantologie.
Cu toate
greutățile și suferințele vieții, prelungește activitatea didactică și
științifică. Prin lucrările sale, Gh.Năstase se manifestă ca un savant, scrie
în câteva domenii: geografie, istorie, toponimie: Hotarul lui Halil – Pașa și cele două ceasuri (Buletinul societății
regale de geografie, vol.51), Ungurii din Moldova la 1646 ...(Arhivele
Basarabiei, nr.4, 1934; nr.5, 1935). În colecția de cărți Cunoștințe folositoare, Gheorghe Năstase
a tipărit Schițele sale despre Basarabia,
Ucraina și Lituania. A scris competent despre găgăuzi, despre slavii de la
Orhei în secolul XVII, a realizat Descrierea statistică a Bugeacului.
Patriotul și
poetul Gh.Năstase, în Calendarul Basarabiei, a închinat satului de baștină, ” Sătucean din vale”, o tulburătoare odă;
scrie și alte lucrări în versuri.
Ca geograf,
despre râul Dunărea, ca fluviu important al Europei, a scris următoarele: ”...
din munții cei mai înalți, mai înzăpeziți și ploioși ai Europei, Dunărea aduce
și duce spre mare un noian de apă. În timpul apelor mari ea scurge în mare
35.000 m3 de apă pe secundă, în timpul apelor mijlocii – 7.000 m3
sec., iar în timpul apelor celor mai scăzute – 2.000 m3 sec. În
privința aceasta Dunărea o întrece pe Volga cu 50% din debit, deși Volga are o
lungime de 3570 km și un bazin mult mai vast decât cel dunărean; însuși Nilul e
întrecut ca debit de Dunăre, cu toate că are o lungime de 6.600 km....”.
Ca istoric
accentuează importanța pentru activitatea umanității în trecutul Dunării și
îndeosebi a Brațului Chiliei: ”...Într-adevăr, acest braț, cu numele de ”Peuce”
figurează în istorie deja pe timpul lui Darius Histaspe. – Comerțul și
navigația activă a grecilor antici de la girile Dunării - și în special
comerțul înfloritoarei colonii gredești a Histriei – se făceau tot pe brațul
Peuce-Chilia. – Aici, pe brațul Chiliei, pe locul actualei Chilii
basarabene, se afla Helis – centrul
puterii Geților de pe timpul regelui Dromichaetes, cu 3 secole înainte de
Hristos. –Pe acest braț, principal și pe atunci ca și azi, Macedonenii sub
Filip II, Alexandru cel Mare și Lysimac, au căutat de mai multe ori să pue
mâna, pentru a putea prin el stăpâni întreagga Dunăre...”.
...Pe acest
braț desfășoară o mare activitate economică în sec. XIII, XIV și XV, marii
negustori medievali, Genovezii, al căror centru comercial principal era la
Chilia. –Alungarea tătarilor de către Munteni și Unguri în sec.XIV și
întinderea stăpânirii ”basarabești” în Sudul Bugeacului actuale urmăreau de
fapt stăpânirea brațului Chiliei. – Atunci când moldovenii, în sec.XV, ajung
stăpâni pe acest braț, cu Cetatea Chiliei, ei apar în ochii lumii ca deținători
ai ”cheii” strategice și comerciale a Dunării. – În sfârșit, Turcii după ce
scapă din mâini împreună cu Basarabia, Brațul Chiliei, își dau sama, că au
pierdut prin aceasta întreg rostul stăpânirii lor la Diunăre și foarte curând
după aceasta (1829) părăsesc cu indiferență întreaga deltă în mâinile Rușilor.”
(Gurele Dunării și Basarabia, Viața Basarabiei, nr.3, 1932).
După al
Doilea Război Mondial și invazia sovietică în România, patriotul și savantul
Gheorghe Năstase lucrează ca profesor titular la catedra de Geografie Generală
și Geografioe Umană a Universității din Iași, funcție onorată până în 1948,
după care este dat afară, trece într-un
anonimat benevol, pentru a se salva împreună cu alte minți luminate, participanți
ai evenimentelor Unirii. Se ferește de sălbăticia organelor sovietice NKVD și
noua securitate românească, care persecutau intelectualii români și îndeosebi,
basarabenii. Acest fiu credincios al Basarabiei, Gh. Năstase, dispare în umbră,
se retrage din viața publică și externă, iar ușile în instituțiile statului
socialist, de tip stalinist îi sunt închise.
În același
an, 1948 este arestat, pentru că a fost membru al Sfatului Țării, a stat un an
în cercetări, umilință și condiții de pușcărie politică. A avut un mare noroc
de un ofițer rus soietic care l-a apreciat ca savant pentru lucrările
geografice despre Delta Dunării, ”era bun
pentru viitoarele relații cu sovieticii”, este eliberat condiționat din
detenție. A lucrat la o editură ca traducător de carte științifică. În anul
1955 a fost reîncadrat în activitatea științifică, la Institutul de Geologie și
Geografie a Academiei Române.
A colaborat
la elaborarea Monorafiei geografice a
Republicii Populare Române, a scris lucrări de geografie a populației. După
pensionare, a lucrat la elaborarea unui studiu de toponimie asupra Basarabiei,
care din păcate a rămas necunoscut.
S-a stins
din viață la 28 decembrie 1985, după decenii de luptă pentru cauza națională –
inițial pentru autonomia Basarabiei, apoi pentru Unirea ei cu Țara, apoi pentru
menținerea adevărului istoric.
Bibliografie
1.A.N.M.,
f.727, inv.2, dos., 3777.
2.Poni,
Nicolae, Gheorghe Năstase. Viața Basarabiei, nr.10, 11, 1942.
3.Mic
dicționar enciclopedic, București, 1972.
4.Figuri
contemporane din Basarabia, Chișinău, 1939.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile care nu au legatura cu continutul articolului postat vor fi sterse de catre moderator.
Din respect pentru cititori, recomandam sa va semnati cu nume si prenume.