Înmormântare confiscată de socialiști
În data de 19 martie 2021, eroul războiului de la Nistru 1991-1992, generalul Anton Gămurari, a fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.
La ceremonie a participat și o delegație din România din partea Cadrelor militare în rezervă, ofițerilor, polițiștilor români, sindicatului militar SCMD și a altor organizații obștești din Alba Iulia, Sibiu, București și Iași. Au adus coroane și flori, dar nu li s-a dat dreptul să vorbească de la tribuna centrală, de către organizatorii funeraliilor, reprezentantul principal, col.(r) Armașu Alexei. S-a insistat, însă s-a refuzat luarea de cuvânt. Motivația asa numitului comitet de organizare era simplă: „că sunt mulți vorbitori, că programul este încărcat.” De fapt, de la tribuna principală, au vorbit 5-6 persoane, s-a vorbit scurt, la general, de parcă am fi înhumat un om oarecare, fără acțiuni și merite deosebite. Nu s-a vorbit că generalul Anton Gămurari a participat personal in razboi, cu misiuni de restabilire a ordinii publice, în anul 1991, la Comrat și Vulcănești, unde a fost impuscat subofiterul Panta. In misiuni de luptă cu bandele înarmate, separatiste, pe podurile de la Nistru, la 13 decembrie 1991, au căzut subofițerii: Cașu, Iablocichin, Arnăut, Mereniuc. Nu s-a amintit de luptele cu separatiștii și Armata a 14-a rusă la Cocieri-Dubăsari, Coșnița-Doroțcaia, Varnița-Tighina, Fârlădani-Gâsca, Hadjimus-Copanca. Vorbitorii de la tribuna centrală (Moțpan, Motângă ș.a) au menționat că Anton Gămurari a fost comandant al Brigăzii „Fulger”, a fost decorat cu ordine și medalii pentru curaj și eroism , a fost cu ordinea publică si că a ocupat diferite funcții obștești.
Vorbitorii, printre care, ministrul de Interne Pavel
Voicu și Gaiciuc Victor, nu au vorbit nimic despre războiul ruso-moldovenesc
1991-1992, despre acțiunile militare ale armatei separatiste, batalioanelor de
cazaci venetici, despre acțiunile Armatei a 14-a ruse împotriva independenței,
suveranității și limbii române. Se vedea
clar ca vorbitorii oficiali de la tribună, aveau o retinere, misiunea de a
ascunde adevarul razboiului de la Nistru din cauza careia a suferit întreaga
populație a Republicii Moldova. Sute de
oameni morti, mii de oameni raniti, o economie si agricultura distrusa.
Nimic nu s-a menționat despre blocarea circulației și a
podurilor de peste Nistru, despre pogromurile separatiștilor si a cazcilor
înarmati asupra satelor moldovenești, caselor și cetățenilor pașnici din
Cocieri, Corjova, Dubăsari, și ajutorarea acestora de către polițiștii din
Brigada cu destinație specială. Nu au fost comemorați, nici amintiți,
combatanții căzuți în martie 1992: Valentin Slobozenco, Iurie Bodiul, Mihail
Moraru, Nicolae Sotnicenco, Gheorghe Coțuc, Cezar Roman, Ștefan Crăciun, ș.a. Acest martie 1992, plin de eroi, parcă ar coincide,
s-ar repeta, cu martie 2021, când, prematur, secerat de o boală nemiloasă,
moare scriitorul, publicitul, Nicolae Dabija, cade eroul legendar, Anton
Gamurari, comandantul, organizatorul
misiunilor de luptă împotriva inamicului separatist, în spatele căruia
era Federația Rusă.
S-a dorit, de
către colonelul (r) Armașu Alexei, președintele veteranilor Ministerului de
Interne, în spatele căruia este un grup de oameni, indiferenți de situația
republicii și un partid socialist, care incă guvernează, face politică
distructivă în țară, în interesul ocupantului rus, duce o politică de
mușamalizare a istoriei, de ascundere a pesonalității militare a generalului
Anton Gămuari, î-l îndepărtează pe acest minunat comandant de la Marele
eveniment-ELIBERAREA NAȚIONALĂ.
L-am cunoscut personal, pe Omul, combatantul Anton
Gămurari, care niciodată nu a dorit apropierea sa de partidele cu politică prorusească
si indeosebi a comuniștilor și socialiștilor, care au dus o politică umilitoare
fata de populatia R.Moldova, o politică antinațională si antiromânească.
Generalul Anton Gămurari a dorit, ca pe ultimul drum să
fie condus de combatanți, patrioți, de rude, prieteni și camarazi de luptă și
nu de adversarii politici, trădători de țară și neam, care sunt mână în mână cu
ocupantul rus. Actuala guvernare, socialiștii au dorit îndepărtarea acestei
personalități militare de la evenimentele republicii, înjosirea și ignorarea
calităților de comandant și luptător neînfricat împotriva unui inamic puternic
și mai bine dotat, Federația Rusă.
Generalul Anton Gămurari a avut o strânsă legătură și
colaborare cu România, cu structurile militare și de Poliție, a multumit
Romaniei pentru ajutorul logistic si operativ acordat Republicii Moldova in
perioada razboiului 1991-1992. A avut o puternica legatura cu intelectualitatea
și oamenii simpli din republică, cu voluntarii războiului nistrean. Pun
întrebarea: de ce Ministerul Afacerilor Interne, unde a muncit peste 30 de ani,
Asociatia veteranilor, Guvernul, nu au organizat funeralii nationale in Casa armatei, Teatrul dramatic, sau Sala de
concerte, sa vina toata lumea sa-si ia ramas bun, asa cum ar fi meritat? Lui i
se cuvenea o inmormantare nationala asa cum au avut parte Ion si Doina Aldea
Teodorovici, Grigore Vieru, Nicolae Dabija si alte personalitati.
De ce Ministerul nu a cerut Primariei un loc de veci pe
„Aleea personalitatilor”, mai in fata, mai la vedere si nu undeva departe de
biserica, in spate, pentru a a-l ascunde pe omul militar de publicul larg.
Telul acestor persoane, straine interesului national, care au monopolizat
inmormantarea, a fost, de a se razbuna pe generalul Anton Gamurari, care a
ridicat mana si arma impotriva ocupantului rus. Rusia, de mai bine de 200 de
ani, exploateaza crunt si dezbina romanii dintre Nistru si Nipru, in scopul
deznationalizarii.
Vesnica pomenire eroului si
patriotului, general Anton Gamurari!
(Va urma.)
Colonel
(r) dr. Anatol Munteanu,
Veteran
de razboi, membru al Academiei, vicepresedinte al Sindicatului Cadrelor Militare
Disponibilizate (SCMD) din Romania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile care nu au legatura cu continutul articolului postat vor fi sterse de catre moderator.
Din respect pentru cititori, recomandam sa va semnati cu nume si prenume.